E un clișeu să spui că Traian Băsescu a obținut o victorie a la Pirus, atunci când a fost reales președinte al României pentru un nou mandat de cinci ani, dar nu cred că o asemenea aserțiune e departe de realitate.
Victoria a fost obținută la mai puțin de un procent avans față de contracandidatul său Mircea Geoană în urma celei mai vitriolice și lipsite de fond campanii electorale de după 1990.
Electoratul este complet scindat, majoritatea parlamentară este în continuare aceeași și până la proba contrarie ostilă lui Traian Băsescu, care, până la proba contrarie va continua politica de confruntare a președintelui jucător, tătuc-salvator-al-națiunii.
În aceste condiții, președintele Băsescu, președintele legitim ales al României, indiferent de majoritate, trebuie să desemneze de urgență un candidat la funcția de prim ministru. El are aici trei opțiuni.
1. Să insiste cu desemnarea lui Liviu Negoiță, primar PD-L al sectorului 3 al Capitalei, care după toate probabilitățile va fi respins împreună cu lista cabinetului și programul de guvernare de către parlament. După această respingere, Traian Băsescu poate în sfârșit să dizolve parlamentul așa cum își dorește de câtva timp, dar alegerile anticipate desfășurându-se tot pe principiul reprezentării proporționale au toate șansele să genereze tot în parlament în care PD-L să fie minoritar.
2. Să accepte actuala majoritate parlamentară PSD – PNL – UDMR și să-l desemneze pe Mircea Geoană, lider al partidului celui mai numeros al majorității de conjunctură candidat la funcția de prim ministru. Dar înarmat cu o legitimitate proaspătă chiar printr-o majoritate șubredă e puțin probabil ca Traian Băsescu să fie atât de conciliant și să inițieze o coabitare cu principalul său adversar politic.
3. Dacă tot a declarat după primul tur de scrutin că “electoratul de dreapta e majoritar” curtând indecent de rapid, dar cu succes, o parte a electoratului PNL, atunci să încerce ceea ce revista ACUM sugerase în decembrie 2008: un guvern PD-L – PNL – UDMR. Problema este că liderul nominal al PD-L Emil Boc a dovedit că nu are practic niciun fel de autoritate, iar Crin Antonescu și-a cam ars toate punțile cu Traian Băsescu, aruncându-se cu o grabă și mai indecentă și plină de resentiment în brațele lui Mircea Geoană.
Oricum ar fi, aberanta variantă cu premier nealiniat politic Klaus Johannis a căzut și pe bună dreptate. În Uniunea Europeană regula este guvern politic, de aceea au loc alegeri, nu ca să inventezi premieri luați practic de pe stradă.
Care variantă e cea mai bună? Niciuna. Probabil că prima este cel mai la îndemâna lui Traian Băsescu. Vorba unui editorialist de pe malul Dâmboviței: punct și de la capăt.
