Simpatizanții PNL (nu le spun “liberali” pentru că de cele mai multe ori etichetele nu se suprapun) fierb de resentiment. Nu pot accepta, ca și liderul partidului, Crin Antonescu, victoria lui Traian Băsescu în alegerile prezidențiale.

Reacția la articolul de săptămâna trecută la articolul “Crin Antonescu trebuie să accepte propunerea lui Traian Băsescu sau/și să se retragă” (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=11087) este foarte sugestivă. Detectez o ură aproape patologică la aceste persoane care acum cinci ani votau pentru același Traian Băsescu, exprimând, probabil, la acea vreme o ură patologică la adresa contracandidatului său din partea PSD, Adrian Năstase.

Mai nou, am văzut pe un blog pe care se postează de obicei dejecții și josnicii anti-Băsescu afișată lozinca “Traian Băsescu NU este președintele meu!”. Așa ceva mai mergea la începutul anilor ’90, când era vorba de Ion Iliescu, dar azi reprezintă o manifestare de infantilism politic.

Am auzit de nenumărate ori invocată împotriva lui Băsescu frauda electorală. Contracandidatul său din turul II, liderul PSD, Mircea Geoană, a contestat rezultatul la Curtea Constituțională, cea care, spun chiar și mârâitorii anti-Băsescu nepesediști e compusă în majoritate de simpatizanți ai PSD. Curtea a respins sesizarea.

Să ne amintim de gălăgia similară făcută de Alianța DA, PNL – PD, în timpul alegerilor din 2004. După preluarea puterii de către această alianță s-a constituit chiar și o comisie parlamentară de anchetă asupra acestei presupuse fraude. Nici până azi n-am aflat rezultatul anchetei respective.

Nimic și nimeni nu oprește PSD și PNL, care teoretic dețin majoritatea în actualul parlament să deschidă o nouă anchetă similară.

Partizanii PNL îl urăsc, literalmente, pe Băsescu pentru comportamentul său. Nu o spun pentru prima oară, de multe ori acualul președinte nu se comportă ca un șef de stat. Și aici nu vorbesc de mitocănia de care nu mai are cum să scape la vârsta de aproape 60 de ani, ci de partizanatul său, care nu e nici măcar unul ideologic, ca în cazul lui Ion Iliescu.

Președintele Băsescu promovează adeseori persoane incompetente și imorale, face întoarceri de 180 de grade, uneori la interval de numai câteva zile, și în general se comportă haotic. Apologia sa făcută uneori de intelectuali de marcă este de-a dreptul jenantă. Nici Iliescu, nici Constantinescu, nu s-au coborât atât de jos ca actualul președinte.

Dar el a fost ales de electorat, care în mare măsură are cam același nivel politic și, în bună măsură, adeseori același comportment mitocănesc, ca și “tătucul” lor.

România nu este Honduras, Madagascar, Somalia sau Palestina, ca să ajungă la război civil în urma rezultatului unor alegeri, ci o țară membră a Uniunii Europene, iar politicienii și alegătorii trebuie să se comporte în consecință sau măcar să încerce, chiar dacă acest statut al țării lor este complet nemeritat, iar nu se ridică la un nivel politic acceptabil.

Așa încât, a spune “Băsescu NU e președintele meu” echivalează cu a te supăra, a-ți lua jucăriile și a pleca. În loc să se comporte precum copiii îmbufnați, liderul PNL și sprijinitorii săi, politicieni sau nu, ar trebui să încerce să-l controleze pe Traian Băsescu. Iar acest lucru se poate realiza cel mai bine nu alături de un partid falimentar cum este PSD, ci prin alăturarea la guvernul minoritar PDL – UDMR.