Vulpea nu-si bate capul sa afle cum a ajuns Corbul in posesia cascavalului. Poate ca l-a furat. Poate i-a prostit pe alti corbi mai mici si acestia, de bunavoie, i-au oferit cascavalul. Stie ca sunt rare cazurile cand Corbul munceste la stapan si castiga cascavalul cu sudoarea fruntii. Vulpea e cinstita in felul ei. Propovaduieste prin padure morala crestina si imperativul kantian. Dar acum vrea neaparat cascavalul, fiindca ii chioraie matele de foame. Matele goale nu tin seama de principii. Stie ca n-ar avea nici o sansa daca i-ar cere, pur si simplu, sa-i dea si ei o bucatica. Trebuie sa actioneze subtil, pe cai ocolite. Cel cu cascavalul devine orgolios. De sus, de pe craca, toate lighioanele i se par mici si neinsemnate. Exact aici e punctul lui vulnerabil. Trebuie tamaiat! Drogul lingusirii adoarme vigilenta, inhiba luciditatea, imbata.
Ce pene frumoase ai! (E smolit ca dracu’! ) Ce glas minunat! (Cand croncane, te-nspaimanta!) Daca Vulpea ar fi avut talentul unui poet sau fluenta unui gazetar, n-ar mai fi trebuit sa-si dea ochii peste cap, sa se maimutareasca, sa-si moduleze glasul. Dar si asa, cu un efort putin mai mare, l-a deposedat pe Corb de cascaval.
Intr-un fel, din fabula rezulta ca ambele parti au castigat cate ceva. Corbul s-a simtit bine si a capatat incredere in fortele proprii. Vulpea a consumat cascavalul si, totodata, a experimentat o metoda eficienta pe care, in timp, o va perfectiona. Se va inscrie la un curs de ode si osanale.

Lingusitorul este un mincinos perfid, uneori abject, dar nu putem sa nu-i recunoastem inteligenta.

Omagierea grosolana a Marelui Carmaci ajunsese in Romania o mascarada nationala. Multi absolventi ai inaltelor scoli de ode si osanale au intrat in posesia unor cascavaluri din care mai mananca si astazi.
Cu cateva clase primare, aburcat in functia suprema, intr-o zi de decembrie a anului 1965, Ceausescu a simtit nevoia sa-si completeze studiile. Liceul Zoia Kosmodemianskaia i-a eliberat imediat o diploma de absolvire. Peste o luna, in ianuarie 1966, a absolvit si Institutul de Stiinte Economice V. I. Lenin.
Mi-a povestit un universitar cum s-a desfasurat acest unic examen, cel de acordarea diplomei. Cica niste draci de studenti au tras niste fire din aula si au ascultat in casti. Marea sala era ornata, dezinfectata, iar universitarii imbracati la tol festiv. Intra studentul. Membrii comisiei se ridica in picioare si aplauda indelung… Studentul le face semn sa se aseze. Se aseaza si el in banca-ntai. Rectorul, Manea Manescu, zice cam asa: Avand in vedere… marile merite… contributia inestimabila… am decis sa nu mai punem intrebari si sa-i acordam studentului nota maxima.
Pana aici! Studentul, orgolios, nu accepta. Pretinde sa-si sustina lucrarea si sa fie examinat. Doar se pregatise, nu? Incepe sa cuvanteze si cuvanteaza… cateva ore bune. Tema o stiti cu totii: aceeasi.
Au urmat cateva intrebari. Manea Manescu si-a pus semnatura pe diploma. Nota maxima. Aplauze.
In scurt timp, Manea Manescu a devenit prim-ministru. Ambele parti au castigat.
Morala fiind prea lunga si cu prea multe increngaturi o las in seama dumneavoastra…