Cadourile fac parte din viata noastra, dar citi dintre noi constientizeaza acest fapt..? In fiecare zi, poate in fiecare clipa facem sau primim cadouri… de la prieteni sau rude, de la Dumnezeu sau (poate si mai important), de la noi insine.. iar gradul in care constientizam acest fapt si modul in care stim sa facem cadouri si in egala masura sa le primim, ne defineste..

Acesta este inca un subiect care scapa abordarii logice, rigurozitatii unor criterii de evaluare pe care suntem tentati a le folosi… in ce masura putem defini cadoul? Cum putem evalua justetea motivatiilor care determina gestul uneori teribilist dar atit de frumos si chiar indispensabil, de a face cadouri?
Si care pot fi criteriile corecte care sa sugereze alegerea unuia sau altuia dintre posibilele cadouri?
Sau cum trebuie sa reactionam atunci cind primim un cadou?
Greu de spus, ca tot ceea ce tine de personalitatea umana, de relationarea interpersonala… ca multe altele, acest subiect este unul generos si dinamic… permanent influentat de o multitudine de factori, de la trasaturile temperamentale ale fiecaruia (deci cele cu care ne nastem si ne manifestam volens nolens), trasaturile de caracter (deci cele puternic marcate de educatia si formatia intelectuala) si pina la virsta fiecaruia si chiar zona geografica in care traim…

Am vazut mirare si indiferenta in ochii unei femei primind cheile unui autoturism nou… si fericirea traita cu fiecare celula primind un telefon de departe…
Am vazut mirare si indiferenta in ochii unui barbat primind un ceas Tissot… si fericirea traita cu fiecare celula primind un bilet la Filarmonica…
Am vazut mirare si indiferenta in ochii unui copil primind un ghiozdan nou…s i lacrimi de fericire primind pistolul cu apa mult visat..

Si ajungem la alta discutie… care este valoarea unui cadou?
Cea de inventar/eticheta, sau cea de intrebuintare…?
Cea pe care o atribuim noi sau cea pe care trebuie sa o banuim in sufletul celui caruia ii este destinat?
Cea de astazi, sau cea de miine?

Utilitate sau masura unui sentiment?
Pe gustul nostru sau al celui ce-l va primi?
Buchetul imens de garoafe boboci care vor tine 6 zile dar oricum se vor ofili inainte de a fi inflorit sau trandafirul deja deschis, frumusete totala fie si numai pentru o zi?

Cit despre cadourile pe care prea des nu le constientizam, anume cele cu care destinul, viata si Dumnezeu ne innobileaza mereu…si despre cadourile pe care prea rar stim sa ni le facem singuri… ma gindesc la o tema postata anterior de distinsa doamna Cristina Filimon…”Viata pe un peron”…

Poate prin comentariile dv., voi afla si eu cum si ce sa daruiesc peste citeva zile cuiva drag dar inaccesibil mie… sau poate chiar
aceste ginduri insuficient exprimate prin cuvinte, sa-i fie cumva cel mai frumos cadou?