“Pamantul nostru-i scump si sfant
Ce el ni-e leagan si mormant
Cu sange cald l-am aparat
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat
Noi vrem pamant”

G.Cosbuc – Noi vrem pamant

Sa va fie clar: Noi…nu mai vrem pamant!

Revistele agricole, cele financiare si nu numai semnalizeaza aparitia unui nou fenomen pe piata financiara romaneasca. Acela de instrainare a pamantului. Aproape in toate tarile lumii este limitata vanzarea pamantului, doar in Romania, legislatia in vigoare este ambigua si usor de manipulat. Acest fenomen a inceput sa prinda viata din timpul guvernului Ciorbea si s-a dezvoltat de atunci. Daca in anul 2000, pretul unui hectar de pamant era de 1.000 de euro, in acest moment pretul urca pana la 11.000 de euro/ha.

Investitiile straine aduse pe teritoriul Romaniei depasesc cu mult previziunile economistilor. Pretul pamantului a cunoscut o crestere foarte mare. Dupa ce oamenii au fost improprietariti, acestia au ramas singuri. Statul a uitat sa le acorde ajutor financiar taranilor, astfel incat acestia au fost nevoiti sa isi vanda pamanturile proaspat obtinute. Acest fenomen e indelungat in istoria Romaniei. Dupa improprietaririle de pe vremea lui Cuza, dupa primul si cel de-al doilea razboi mondial, taranii s-au aflat in postura de a avea pamant si de a nu avea cu ce sa il lucreze. Noi riscam sa repetam acum acele momente in care vom readuce satul romanesc in saracie pentru ca nu putem oferi oamenilor activitati alternative, care sa le asigure traiul.

Aspectele negative ale instrainarii pamanturilor sunt cu un efect indelungat. In urmatorii 20 de ani, daca ritmul vanzare/cumparare nu se schimba, vom fi straini in propria tara. Un alt aspect negativ ar putea fi faptul ca prin vanzarea pamanturilor, promovam ideea ca statul roman nu e capabil sa isi gestioneze suprafata de pamant arabil.

Aspectele pozitive sunt mai numeroase, dar cu efect pe
termen scurt. Prin cumpararea terenurilor, investitorii straini creeaza noi locuri de munca in zona respectiva, impulsioneaza economia locala si, indirect cea nationala. Se dezvolta astfel un schimb de experienta intre investitorii straini si patronii locali, benefic pentru ambele parti. Utilajele pe care le introduc in tara investitorii sunt folosite si de catre localnici, tocmai pentru a-i pregati pentru atat de vestita integrare europeana. Din pacate, acest fenomen nu poate fi stopat decat printr-o lege care sa prevada clar statutul investitorului strain in Romania.

Este propusa o lege in Parlament care sa vina in ajutorul taranilor care detin pamant si probabil se vor mai propune si altele. Aceasta lege prevede oprirea procesului prin care suprafete mari de pamant sa fie detinute de un numar restrans de investitori. Se impiedica si monopolul asupra unor culturi, asupra preturilor si asupra pietei agricole. Solutia prezentata de Viorel Catarama consta in concesionarea pamanturilor pe un anumit termen, dar fara a facilita vanzarea respectivelor terenuri. O alta solutie ar fi acordarea de catre Guvern a unor fonduri sub forma de imprumut, iar cu aceste fonduri taranul roman sa poate achizitiona utilajele necesare lucrarii pamantului. Aceste imprumuturi pot fi acordate si asociatiilor agricole care pot dovedi utilitatea lor. Lucrarea pamantului in astfel de asociatii pleaca de la ideea ca suprafete mai mari de pamant cultivate cu acelasi gen de cultura pot imbunatati piata agricola.

Italienii fac jocurile in afacerile cu terenuri agricole in Romania. Aproape 20% din terenurile din Timis au fost cumparate sau luate in arenda de firme din Italia.
Dintr-un total de aproximativ 500.000 de hectare ale judetului, in 2003 italienii cumparasera sau arendasera circa 100.000 hectare de teren.
Conform Ministerului Agriculturii:
• in primele patru luni ale anului au fost vandute peste 24 mii hectare, totalul cumulat din 1998 si pana in prezent depasind 365 mii hectare. Zonele cu terenuri ieftine au fost: Constanta (2,5 milioane lei/ha), Teleorman (4,15 miloane lei/ha). Zonele unde s-au inregistrat tranzactii mai mari au fost in judetele Prahova (34,7 milioane lei) si Bacau (52,09 milioane lei);
• valoarea medie pe hectar la terenurile situate in extravilan a fost de 13,73 milioane lei.

Unii cumpara teren pentru a-l lucra, altii doar pentru a specula o eventuala crestere a preturilor determinata de intrarea in Uniunea Europeana. Potrivit directorului Nicolae Oprea, cel mai mare cumparator de terenuri agricole este societatea Emiliana West, proprietate a lui Stefano Orlandi, care detine in jur de 10.000 de hectare, in totalitate lucrate. In afara firmelor mari care cumpara teren pentru a face agricultura, exista o multime de persoane fizice care fac tranzactii cu gandul la intrarea Romaniei in UE. “In acest moment, in Timis sunt circa 16.000 de italieni. Din acestia doar cateva zeci sunt oameni bogati. Multi dintre cei care cumpara pamant au sume mici de bani”, spune Radu Radoslav, directorul Directiei de Urbanism din Primaria Timisoara.