Aşa cum şi prinţul,
A avut un Luceafăr,
Aşa şi eu tot timpul,
Am avut un dascăl.

Mai mult decât o profesoară,
O prietenă, o soră,
O naşă, chiar şi o mamă,
Mi-a fost în orice oră.

Prima poetă cunoscută,
Primul exemplu,
Prima lacrimă vărsată,
Primul gând amplu.

Întâia oară în filosofie,
Mai curând lecţie de viaţă,
O tu ! Frumoasă amintire,
Câtă inocenţă curată.

Mă aştepta cu prăjituri,
Cu glume şi distracţii,
Mă învăţa tot felul de figuri
Şi-mi spunea de tot felul de tradiţii.

Frumuseţea întregii vieţi,
Doar de o prezenţă e susţinută,
De oameni ca steaua ei,
Rămâne-n picioare ţinută.

O prea bună apărătoare,
Prea sensibilă luptătoare,
O puternică supravieţuitoare
Şi o blândă călăuzitoare.

Şi ca toţi cei deosebiţi,
Trăieşte atât de singură,
Din cei de rău loviţi,
Pe bine e totuşi atât de sigură.

Ea-i Luceafărul meu,
Ea-i dascălul meu,
O poetă adevărată,
Din copilărie cunoscută.

Optimismul meu,
Reîntoarcerea mea,
Când am fost la greu,
Mi-a redat încrederea.