cât de curând voi celebra viaţă într-un glaciar ca un lemn
lemn ars în lacrimile miresei venită la altar cu descântec de somn
somn de pustiu fără vis dăruit ca mită unui embrion alungat
alungat să îmi unesc părinţii parazitând meduza unui coral
coral disecat în arome de labirint cu petale uscate
uscate în zborul vocalei trăgând umbre dintre fiare
fiare pentru potcovarii valurilor disperate ce oftează în larg
larg vândut ciobanilor cu stâna închisă la fluturi ucigaşi ce nasc
nasc soare măsurat în picături de rouă
rouă ca o umbră întârziată la propria naştere
naştere căreia i-am făcut dosar de acuzare