Lungindu-mi trupul,

alunec pe geam, printre gratii,

pînă la marginea trotuarului

(soarele a apus de mult

dincolo de blocuri),

culeg ca pe nişte bancnote vechi

urmele trecătorilor

şi le înghesui în buzunare,

după care mă strecor

tăcut ca un somnambul

înapoi, în salon,

şi le lipesc pe pereţi şi pe tavan.

 

…Mă descalţ şi încep

să mă preumblu încet, meditativ,

cu mîinile la spate prin cameră,

printre mese şi scaune,

de la uşă pînă la fereastră

şi înapoi….

 

Ceilalţi tovarăşi ai mei,

îmbrăcaţi în pijamale cu dunguliţe verzi şi albastre,

se lasă în patru labe

şi încep să urle, ca nişte cîini,

la luna plină ce-şi strîmbă gîtul pe geam…