lui Radu Stanca

El vine din ţara în care poezia e iubită,
se plimbă în trăsuri de lac, salută blând
poporul ce aclamă, iar din când în când,
împrăştie stihuri în limba sanscrită

sau coptă, etruscă, avară, tamilă,
carelă, suaheli, bengali ori hitită,
latină, pehlevi, urartu, umilă –
se cântă, se spun, se şoptesc, se recită

cuvintele lui sunt ca aurul vechi,
sau muzica veche cu sunet duios,
se poartă la glezne, la gât şi urechi –
din burgul acesta e cel mai frumos

şi totuşi el ştie de-o seară de vineri,
o umbră plutind, de preziceri urâte:
la negre răspântii l-or prinde cei tineri
şi îl vor ucide, cu pietre şi bâte.