Şi iată Sânzaienele toate fac roată
la gura tunelului
lumina gălbuie filtrată prin plete se lasă
miros de iarbă şi flori despletite se ndeasă în trupul lui.

Ridic privire spre tine îndepărtat în tăcere:
Tu ai gură ceruită şi ochii trişti!
ştiu că nu eşti aici,
în tine aleargă alte poveşti şi mâinile tale spintecă aerul ,
te agăţi şi cazi
mergi în genunchi şi mintea se caţără pe amintiri,
între noi stă perete de sticlă aburită.

Nu te aud
nu mă vezi
şterg repede cu palma, fereastră fac şi sar pe loc
priveşte mă- îţi spun,
citeşte mi buzele!
noaptea asta e scăldătoare de minuni!
trupul tău e lungit în chin.

Pe dată cresc aripi mici de libelulă
şi mă ridic
prin herghelii de nori plutesc în derivă
ţin ochii închişi
doar în minte văd drum de lumină.
şi te găsesc.

Nici un cuvânt nu sparge coaja surzeniei tale
nici o mângâiere nu ţi deschide buza,
te car în spate spre apa izvorului ,
acolo plămădită viaţă
acolo iubirea
te port pe braţe precum mama pruncul
te leagăn în valuri precum marea dorul
te primenesc precum cămaşă asudată !

Scăldătoare de Sânziene
e toată iubire,
toate porţile lumilor se deschid,
aşa ochii tăi
mari cupole de albastru
şi atunci vezi
şi atunci înveţi să plângi.