Din Grecia, unde ma aflu pentru rezolvarea unor probleme, am asistat la dezbaterea generata de editorialul meu precedent privind declaratiile deplasate ale ministrului Cioroianu si urmarile nefaste pe care le-a generat printre romani. Multi dintre cititorii “ACUM” au inteles cu exactitate natura demersului meu jurnalistic. Altii, tributari inca etnocentrismului care a dominat cultura romaneasca de la Nichifor Crainic incoace, s-au simtit insa ofensati. Au acestia dreptate, sau am gresit eu ?
Mi-am petrecut o zi saptamana aceasta printre romanii care, la fel ca in cazul celor care lucreaza in Italia, vin in Grecia sa lucreze. Locul ales a fost o comunitate de cateva sute de emigranti romani care recolteaza cartofii, construiesc case sau culeg portocale si masline la noua sau zece kilometri de oreselul Achaia, de pe malul marii Ionice. Pentru a studia mai bine situatia din teren, m-am angajat pentru o jumatate de zi la cules de masline, Plata este destul de mica – cam douazeci si cinci de euro pe zi, plus masa de pranz – insa conditiile de munca mi s-au parut relativ lejere iar fermierii greci destul de prietenosi. Conditiile in care locuiau cei o suta, o suta cinzeci de romani veniti la munca aici m-au socat insa profund.
Romanii nostri, printre care am numarat numai doua familii de rromi, traiesc in superbul loc de la malul marii, plin de hoteluri cochete, plantatii si vilele luxoase ale fermierilor greci intr-un favella improvizat. Construit pe proprietatea unui localnic, bidonville-ul romanesc este lipsit de apa curenta, instalatii sanitare, loc de gatit, desi sunt cazati acolo si familisti, veniti impreuna cu sotiile, care sunt transportate zilnic la lucru cu microbuzul, la o fabrica de lactate din Patras. Mirosul din tabara romanilor este pestilential, seara cei care se spala, putini la numar totusi, varsa zoaiele direct in mijlocul taberei improvizate. Cei care au venit singuri la lucru aici isi fac un titlu de glorie din numarul berilor si al sticlelor de whisky consumate, alcoolismul fiind considerat printre ei o virtute. La betie, se cearta exact ca rromii, se inseala unii pe altii, se injura cu patima. Locuiesc in case de carton si plastic semi-circulare, cate doi, trei sau patru oameni, dorm pe saltele aruncate de localnici, se spala rar, cand apuca, si nu par deranjati de mizeria generala, de puricii si paduchii care abunda prin paturile acoperite cu paturi soioase si pline de pete.
Printre cei aflati la munca in tabara descrisa mai sus sunt oameni cu pregatire medie si profesionala, nu rromii cersetori sau spalatorii de parbrize care se pare ca i-au deranjat pe italieni. Unii sunt chiar in varsta si au copii la scoala in Romania, altii si-au lasat familiile in speranta ca vor gasi o viata mai buna aici. Fireste ca am putea culpabiliza autoritatile locale pentru ca permit existenta unor asemenea tabere, mai ales daca luam in considerare faptul ca exista in zona case pentru emigrantii romani cu apa curenta, paturi mai decente si dusuri, care costa numai saizeci, o suta de euro lunar. Vinovati sunt insa chiar romanii nostri, care prefera sa locuiasca in conditii absolut inacceptabile pentru orice om civilizat. Pentru multi dintre ei, banii nu sunt suficienti si pentru a trimite o parte acasa, si pentru betiile – poate chiar consumul de droguri usoare – cu care s-au obisnuit. Asa ca acestia prefera, fara a fi fortati de cineva anume, sa locuiasca in tabere care sunt identice cu cele ale rromilor din Italia, desi ei sunt romani din Moldova, Ardeal sau Oltenia.
Oricat de mult ar deranja faptul pe unii dintre cititorii nostri, realiatatea este ca in ultimii saptezeci de ani mai ales, a avut loc in Romania un proces natural de aculturatie, atat de cunoscut sociologilor sau etnografilor, care a schimbat profund modul de viata al romanilor si a erodat puternic valori tradtionale romanesti, cum ar fi cele legate de igiena corporala sau preferinte muzicale. Din cauza presiunilor economice si al migratiei in masa in cautare de lucru, tot mai multi romani – ca aceia pe care i-am descris mai sus – au ajuns sa traiasca si sa faca lucruri care inainte vreme erau specifice numai etniei rrome. Aceasta fiind situatia din teren, eu nu pot intelege pe cei care refuza sa ii vada pe romani asa cum sunt ei astazi, preferand sa se agate pateticl de icoana unui roman verde mitic, curat, cinstit si curajos, care mai exista numai in miturile si legendele noastre. Pacat.
