S-a trezit la marginea crângului de liliac sălbatic,
clopotele din ceruri îi şoptesc că iarnă e dusă, copiii ţesălau roibii
cu coame de mătase,
şi-a pus rochia cu râuri, cu lavandă Saintes-Maries-de-la-Mer,
şi coboară în burg.

Înfloreşte soarele în desenele copiilor pe nisip, în jocul lor,
vinul roz urcă, sângele de început al pruncului din dragoste întrupat,
ai îmbătrânit pesemne, picioarele te lasă, în acest april – şi ai vrea să-i atingi faldurile.
Eşti departe.

Primăvară intră în barrio, desculţă, e ţigancă în foşnet de rumbe,
te roteşte şi acum,
în carusel,
orbeşti în dragoste, în vin.

https://youtu.be/Gp3F1renJgk