Abia am revenit în Ţară
şi mi-e dor de casă.
Dilema basarabeanului,
care ştie prea bine (pentru acest secol,
în care mobilitatea este cuvantul de ordine)
unde îi este casa: niciodată în Ţară!

Ca şi cum în Ţara nu ar mai fi loc pentru o casă…

Prietenii mei tot fac bancuri,
am rămas blocată pe un pod de flori, zic ei,
Iar florile s-au transformat în spini, zice presa…

Spinii, spânii…

Şi dincolo de pod sunt eu.
Şi dincoace de pod tot eu sunt.
E un pod. Între mine şi mine.
Şi daca mai sunt şi spini,
cine stie, or fi spinii
sufletului meu,
înfloriţi în sălbăticia
dintre cele două
doruri de Prut…

Bucureşti, 2005