Ion Iliescu a fost primit cu huiduieli, ouă și monezi la ceremoniile consacrate împlinirii a 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului Ceaușescu.

Este un gest reprobabil, oricât l-ar disprețui cineva pe Ion Iliescu. Dacă se face vinovat de vreun delict penal, atunci el trebui urmărit în justiție, dacă aceste delicte nu s-au prescris între timp.

Condamnarea foștilor generali Stănculescu și Chițac arată că este posibilă judecarea și condamnarea celor acuzați de vărsare de sânge acum 19 ani, deși va plana întotdeauna suspiciunea unor verdicte politice.

Nu am nicio simpatie pentru Ion Iliescu, ba mai mult, așa cum am mai scris, am plecat din România în 1991 mai ales din cauza politicilor practicate de regimul pe care-l conducea.

Îl consider drept cel mai mare responsabil de întârzierea tranziției României la normalitate, mai ales prin încăpățânarea diabolică de a se agăța de putere, deși a dovedit că nu înțelege, nu mai poate înțelege democrația după atâția ani de îndoctrinare comunistă.

După formarea noului parlament, pentru prima oară după 22 decembrie 1989, Ion Iliescu nu mai are o funcție oficială în stat: președinte CFSN, președinte CPUN, președinte al României, senator.

A rămas președinte de onoare al PSD, așezat lângă președintele Mircea Geoană (“prostănacul” cum l-a “alintat” mai demult), dar și lângă figurile de reputație dubioasă, Hrebenciuc, Mitrea, Oprișan, Mazăre (cel căruia i-a zis “Măi animalule” în 1992 la Constanța), sau Liviu Dragnea, oameni pe care Ion Iliescu nu i-a dezavuat niciodată, cel puțin în public.

Nu am niciun fel de resentimente pentru Ion Iliescu și, deși face parte din istoria recentă a României, nu cred că verdictul va fi unul pozitiv pentru el.

Dar nu mă încumet să calific evenimentele din decembrie 1989 drept puci, conspirație, Malta/Yalta și alți termeni după care românii conspiraționiști se dau în vânt.

N-am să le calific nici drept revoluție. Am să spun pur și simplu că data de 22 decembrie 1989 a fost ziua când Ion Iliescu l-a înlocuit în fruntea statului roman pe Nicolae Ceușescu și nu cred că cineva poate obiecta la o asemenea definiție.