Imi scrijelesc
uitarea pe covor
si-ndemnurile
schioape,
bruscate
de un fosnet inodor.
Iti rup fasii din mine
cam inegale,
pentru gustul meu
sa ti le legi la gat.
Ca-n dimineata
noastra preferata
sa impartin un rasarit.
Si-atat.
Pe-o lustra
ti-am lasat
un gand de-al meu
cam piparat.
Sa ma saruti
cand ai sa-l vezi.
Cuprins de toate
Si de tine.
Si sa crezi…
Poezia dumneavoastra este o marturie a sacrificiului,este o credinta a iubirii infinite,este o speranta ingandurata.
tind sa cred ca aveti dreptate. intr-o lume in care simtim tot mai putin, imi place sa cred ca in poezia mea ma regasesc de ori cate ori ma pierd…