Am făcut această incursiune într-o experiență personală dintre cele mai dureroase spre a se înțelege că nu pot fi decât alături de Vladimir Tismăneanu, când se confruntă cu amenințări de felul acesta. Are deplina mea solidaritate. Căci e greu de știut când merită și când nu să iei în serios o amenințare de felul celor pe care le primește.
Pe de altă parte, cine încearcă să stabilească legături între texte critice, asumate public, și josnicia amenințărilor cu moartea fă
Puţini dintre cei ce au trecut prin presa comunistă – fie ea și cea doar culturală — au rămas imaculaţi. Se pot da citate jenante din oameni la care nu te-ai gândi. Sunt oameni care au acceptat să li se introducă citate în ce scriau, considerându-se oarecum uşuraţi că nu o fac cu propria mână sau la propria maşină de scris.
După decembrie 1989, Mircea Dinescu a avut o singură idee politică serioasă, dar tocmai pe aceea nu a luat-o nimeni în serios. Nici măcar Mircea Dinescu: înființarea Partidului Proștilor din România. În contrast violent cu celelalte formațiuni politice, în care deștepții fierb ca bancurile de sardele și hamsii în ape binecuvântate, PPR ar fi avut o identitate pregnantă – adică exact ce a început, cam de mult, să lipsească partidelor deștepților.
S-au împlinit 20 de ani de la elaborarea Proclamaţiei de la Timişoara. Scrisă aproape integral de regretatul George Şerban şi inspirată de Alexandra Indrieş, Proclamaţia a costituit port-drapelul unei mişcări ce nu a fost (cum vor să acrediteze unii) doar o revoltă anticeauşistă; a fost începutul unei revoluţii anticomuniste. O revoluţie rapid deturnată – prin […]
Există. Ca şi Medici fără frontiere. Dar nu din acelaşi motiv. Au vocaţii foarte diferite. Era prin 1983-84. Mihai Botez fusese chemat la o altă rundă de ”discuţii colegiale” la Rectoratul Univeristăţii din Bucureşti. Ne-am întâlnit după ”meciul meu săptămânal”, cum îi plăcea lui Mihai să numească întâlnirile la care, deşi desfăşurate în birourile Rectoratului, […]
Frige. Frige mai rău ca niciodată. Frige ca de fiecare dată. În această vară (prea)electorală, mijloacele de informare în masă par un imens grătar ambulant. Sub el, jarul e înteţit de un balaur ce scuipă foc prin câteva mii de guri. Tot gazetarul, pamfletarul, ba, chiar şi mai tot analistul politic – vag independent şi […]
Costi Rogozanu constată. Şi are dreptate – se scrie prea mult pamflet în România. (http://www.cotidianul.ro/pamfletareala_ucide_romania-94855.html) Costi Rogozanu constată încă o dată. Şi iarăşi are dreptate – multe pamflete se scriu la comandă. Costi Rogozanu are o propunere. Frumoasă şi irealizabilă – jurnaliştii de bună-credinţă ar putea face o grevă, abţinându-se de la ”înjurături şi figuri […]
Cum adresa de e-mail a mai fiecăruia din noi poate intra foarte ușor în posesia oricui, primim, cu toţi, tot felul de mesaje de la cine nu ne aşteptăm. Unele pe un ton normal; altele pe un ton mai exaltat; unele de-a dreptul injurioase; și altele ce recomandă expeditorii lor pentru un pat de ospiciu. […]
Foto: @INTACT IMAGES/Jurnalul Național/Dragoș Stoica Există ori nu ”intelectualii lui Băsescu”? Există, sigur că există. Aşa cum au existat şi intelectualii lui de Gaulle ori Stalin; şi intelectualii lui Mario Suares ori Perón; şi intelectualii lui Ion Iliescu ori Emil Constantinescu. Aşa cum există şi intelectualii lui Berlusconi ori Castro. Partizantele au fost, sunt şi […]
