aproape fiecare dintre noi ascunde sub prag un mort un nor sau un drum fără de întoarceri aproape fiecare dintre noi aude voci care cheamă şi vede străfulgerând în clipa aleasă aur în noroiul vieţii aproape fiecare dintre noi poartă undeva pe câmpii inimii un copac fulgerat şi încă fumegând cu siguranţă fiecare dintre noi […]
caii mei verzi de pe pereţi s-au înălbit precum nopţile infectelor mele trezii s-au înnegrit precum corbii seninului bacovia caii mei verzi gonesc acum aiuriţi pe străine câmpii cu pereţi cu tot cu inima mea sângerândă în loc de copite şi-n jurul meu doar oglinzi nepăsătoare oglinzi fără ieşire din mine oglinzi putrede oglinzi borţoase […]
zeii s-au făcut deodată atât de mici şi de practici îi purtăm în buzunare atârnaţi la gât tatuaţi pe braţe iar cu unii ceva mai slabi de înger chair şi ping-pong jucăm n-au fost se pare-o investiţie prea sigură n-au fost se pare nici un fel de gen de gară pentru trenurile vieţii noastre iar […]
