Month: August 2011

[caption id="attachment_37464" align="aligncenter" width="150" caption="Marcel Iancu"][/caption]
Masca, cuvint inventat ca sa disimuleze, sa ascunda sub false aparente persoane sau situatii, sa tainuiasca, sa camufleze, sa machieze, sa insele… Masca de aur a lui Tutankamon urmata de mastile actorilor antici , de mastile rituale tribale, de pictura naiva si mastile traditionale ale sarbatorilor de iarna , de mascarade, carnavaluri, pana la masca de protectie a medicilor, masca de gaze si alte masti …contemporane.

Carnavalul Notting Hill, care se defășoară la Londra în fiecare an la sfârșitul lui august este cel mai mare de acest fel din Europa, cu circa un milion de spectatori.

„Ai ceva pe inimă; vrei să-mi spui?

Nu te sfii!

Sunt aici să-ţi fiu alături, să te ascult;

Cu bune, cu rele.”

La Chișinău s-a sărbătorit cu fast ziua națională, aniversarea a 20 de ani de când Republica Moldova și-a proclamat independența. Fastul a fost chiar mai mare decât acum cinci ani, când la a XV-a aniversare regimul Voronin, aflat pe atunci la putere, nu a organizat o paradă militară așa cum a făcut-o actuala putere, Alianța pentru Integrare Europeană (AIE).

De la începutul războiului civil din Libia şi mai ales după intervenţia aeriană a NATO şi a unor comandouri occidentale care au oferit sprijin rebelilor, toate acestea conturând în perspectivă o victorie a inamicilor liderului libian, problema care preocupă cancelariile occidentale şi ale altor ţări este ce se va întâmpla în Libia acum când regimul colonelului a luat sfârşit.

La minusculul teatru Etcetera din cartierul londonez Camden au fost jucate în perioada 25 – 28 august două piese de Eugen Ionescu, Scaunele și Lecția, în regia lui Vasile Nedelcu.

Deși teatrul, situat deasupra unui pub, are o capacitate de nu mai mult de 35 de locuri – la prima reprezentație am numărat 29 de spectatori, iar la a doua 25 – audiența a apreciat în mod deosebit spectacolele.

Rânduri inspirate de un popas la Turda, în casa copilăriei poetului.

aceşti ostaşi nu au sânge

în venele lor transparente nici măcar

sânge rece:

[caption id="attachment_37613" align="aligncenter" width="150" caption="Model de uşă pentru un posibil bunkăr"][/caption]
Un patron din România mi-a spus că are de gând să amenajeze un tunel în munte, cu mai multe încăperi, unde să aducă alimente şi băuturi, ambalate în aşa fel încât să reziste mult timp. În tunel va amenaja tot felul de facilităţi, de la mobilier confortabil, până la aer condiţionat, televiziune şi internet. În acel bunkăr bine aprovizionat va putea supravieţui, împreună cu familia şi cu toţi prietenii lui, câtava sute, timp de peste un an. „Palatul” subteran, construit în munţi, era astfel unul din proiectele de supravieţuire ale patronului, în perioada crizei mondiale, anunţate pentru cel târziu anul viitor!

Ilana Hida s-a născut la 20 septembrie 1922, într-o familie evreiască nu prea înstărită din Cluj. Tatăl ei era croitor şi a luptat în armata austro-ungară, fiind rănit grav pe frontul rusesc. În primăvara lui 1944 a fost deportată la Auschwitz împreună cu familia. A trecut prin mai multe lagăre naziste, dar a reuşit să supravieţuiască. Singura din familia ei. După război a trăit o vreme în Bucureşti, în anii 1970 stabilindu-se în Israel. Urmează ultimul episod al amintirilor ei despre ghetou şi sosirea la Auschwitz, aşa cum le-a relatat în 1986, fiului ei George Hida, care le-a înregistrat şi le pune la dispoziţia cititorului, la câţiva ani după stingerea din viaţă a Ilanei Hida

O derutantă şi complexă poveste (devenită între timp caz) agită spiritele în India zilele acestea. Măcinată de corupţie, clasa politică indiană s-a văzut confruntată cu fenomenul Anna Hazare. Un activist social, fost soldat, ajuns la o vârstă venerabilă (74 de ani), bucurându-se de prezumpţia de incoruptibilitate din partea unor importante mase de nemulţumiţi, Anna Hazare a propus un proiect de lege anticorupţie (Jan Lokpal Bill) extrem de rigid şi antidemocratic. El doreşte instituirea unui board de incoruptibili în fiecare stat indian care să controleze toate masivele sisteme birocratice. Pentru că utopica lui soluţie nu poate trece de Parlament, Hazare hotărăşte să intre în greva foamei (pe 16 august 2011). Decizia lui, precum şi arestarea sa ulterioară în New Delhi sub acuzaţia de a fi încercat să organizeze o manifestaţie neautorizată îi atrage alături suportul popular. Hazare ar fi dorit să îşi înceapă greva foamei într-un parc în Delhi, iar poliţia ar fi autorizat manifestarea numai odată cu anumite măsuri de securitate (restrângerea grevei foamei la doar trei zile şi un număr de manifestanţi nu mai mare de 5 000). Anna Hazare s-a arătat inflexibil faţă de condiţiile formulate de autorităţi, prin urmare a fost arestat. Urmarea? Mii de manifestanţi au ocupat piaţa Ramlila Maidan din Delhi. Între timp, din închisoare, Hazzare îşi continua greva foamei şi trimitea periodic mesaje către public şi televiziuni prin staful său. La momentul redactării acestui text, guvernul indian, autorizat de Parlament, încearcă o negociere cu omul care, mai mult decât oricine altul în istoria recentă a Indiei, e adesea asociat cu Gandhi. Hazare a anunţat deja că va întrerupe greva foamei pe 28 august, la ora 10.00, conform cotidianului „Hindustan Times”.

Acestea sunt faptele. Cel puţin trei întrebări esenţiale se ridică aici. 1. Propunerile lui Hazare sunt sau nu rezonabile într-un stat precum India? 2. În ce măsură miile de manifestanţi care poartă bonete albe inscripţionate „I am Anna” sau „India is Anna” cunosc cu adevărat natura măsurilor propuse de idolul lor? Şi 3. Este într-adevăr această mişcare similară cu ceea ce a declanşat Gandhi?

Împărţirea părerilor în societate cu privire la raţionalitatea desfăşurării paradei militare la Chişinău dezvăluie o stare de apatie faţă de ziua independenţei în general, iar pe de altă parte, scoate în evidenţă o doză ridicată de anxietate din partea unor segmente ale populaţiei faţă de clasa politică. Realitatea este însă determinată de interesele forţelor politice, care agreează deschis sau tacit parada desfăşurată în premieră în RM.

Un deliciu!

Norvegianul Knut Magne Haugland, LA3KY a decedat la 25 decembrie 2009 la vârsta de 92 de ani. El a fost ultimul supravieţuitor din cei şase expediţionari care împreuna cu Thor Heyerdahl au traversat cu succes în 1947 Oceanul Pacific într-o plută cu pânze construită din buşteni de balsa şi bambus, cu lungimea de 13,7 metri, botezată Kon-Tiki, în onoarea zeului incaş al Soarelui, pentru a dovedi că populaţia din America de Sud putea să se fi stabilit în Polinezia în perioada pre-columbiana.

Tocmai mă obişnuisem cu ideea că am uitat de uraganele din Florida, însă roata furtunilor, a înverşunării lui Okeanos, nu are frontiere.

Gabi Goldner ştia să se bucure de viaţă, să savureze momentele speciale, fie că era vorba de o piesă de teatru jucată alături de studenţi, de o vacanţă petrecută la Vama Veche, de o carte de bună, de o cină savuroasă cu vin aromitor, de o ţigară fină sau pur şi simplu de o după amiază de trândăvie…
O dată mi-a spus: „Viaţa mi-a dăruit atâtea momente frumoasă, încât pot îndura orice năpastă care va să vină!”.

– Mi-aduc aminte că, în urmă cu mai mulţi ani, am urmat un regim de slăbire, numit şi de alimentare raţională, ce-i drept nu singur ci împreună cu un grup de oameni, un grup mai măricel, care se cheamă de fapt popor. Regimul era atât de bine alcătuit încât purta chiar numele inventatorului său, omul care se ocupa şi de aplicarea lui, un tip foarte priceput, vestit în acele vremuri pentru modul genial în care făcea praf tot ce atingea. Până la urmă ar fi reuşit şi cu noi, numai că, proşti cum suntem, n-am înţeles valoarea ştiinţifică a experimentului, toată ziua umblam după crăpău, pârlind tot ce părea comestibil şi evident eram plini de boli şi belele, aşa cum ne asigurau nutriţioniştii vremii

Trei români, doi bărbaţi şi o femeie fac greva foamei în Spania, aceştia fiind în protest din data de 23 august.

Mă numesc Cartier îți propune la periferie un scenariu de weekend cum numai în centru te-ai obișnuit să găsești.

Ultimele atentate din Israel, consecinţele lor, contextul politic actual în care se plasează Israelul

Deceniile care au precedat Revoluţia Franceză cu seria de schimbări la nivelul relaţiei dintre putere şi societate şi al conduitei actorilor politici în relaţiile internaţionale, supuşi de acum cenzurii exercitate de noile paradigme ideologice, au beneficiat de reinterpretări de substanţă din partea scrisului istoric şi al reflecţiei umaniste în ansamblul ei. Dacă în ceea ce priveşte semnificaţia lor în evoluţia culturii şi a dezbaterii de idei, teza lui Francois Furet cu privire la revoluţia înainte de revoluţie şi-a demonstrat validitatea în raport cu mai vechile abordări care privilegiau ruptura şi repudierea contribuţiilor vechiului regim la naşterea Europei moderne, acest interval cronologic a ilustrat şi în Europa Centru-Orientală disponibilităţile revoluţionare ale unei lumi în schimbare.

Prima jumătate a acestui titlu a fost o replică pe care am dat-o unui posting pe Facebook, pe pagina Alinei Radu, una dintre puținele persoane publice din Republica Moldova care are ceva relevant de spus. Ea își aducea aminte de ziua declarării independenței, acum 20 de ani:

La 27 august 1991 eram în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) cu miile de cetățeni ai nou-născutei R.Moldova care nu știau încă despre faptul că marele ideal va fi terfelit timp de 20 de ani. Plec pe câteva zile din Moldova și tare aș vrea, la revenire, să mi se facă dor de PMAN ca atunci când aveam 20 de ani. Ce să facem să ni se facă dor de PMAN?

In Romania busuiocul a fost cunoscut ca planta folosita de reprezentantii clerici, ca planta magica si ca un ceai medicinal.

Odata cu deschiderea granitelor dupa 1989 bucataria italiana devine populara si in Europa estica.

Demult, mileniul trecut, pe când eram elev de şcoală generală şi, mai apoi, de liceu, obişnuiam să mă gândesc la profesorii mei ca la oameni care nu aveau nimic în comun cu lumea din care veneam eu însumi. Printr-o bizară deficienţă de imaginaţie, nu mi i-am putut imagina niciodată în posturi casnice, făcând mâncare în bucătărie, curăţând praful de pe mobilă sau certându-se cu instalatorii şi vecinii. Mai târziu, am realizat că nu eram singurul… foarte mulţi dintre congenerii mei aveau cam aceleaşi sentimente. Erau anii ultimi ai comunismului şi apoi primii ani ai postcomunismului românesc. Astăzi, constat cu oarecare surprindere că există o nostalgie a acelor vremuri în care statutul profesorului era altul, în care şcoala era pentru cei mai mulţi (excepţie făcând copiii de nomenclaturişti şi elitele locale) o instituţie militarizată.

Chiar dacă arhivele radioului canadian nu conţin atât de multe materiale pe câte ar trebui, există un eveniment istoric bine documentat: realizarea lui Guglielmo Marconi, un italian care a făcut istorie transmiţând în 12 decembrie 1901 litera «S» din Cornwall, Anglia unei staţii de recepţie din Signal Hill, în înălţimile oraşului St. John’s Harbour.

Nu am reuşit să învăţ la timp

Trucurile din care se compune viaţa.

Numai că, în ceea ce mă priveşte, fotografiile Nataliei Schor nu mă îndeamnă la enunţuri tehniciste sau didactic-plicticoase (ar fi chiar o obrăznicie una ca asta!) şi nici nu-mi provoacă strigăte de admiraţie. Pur şi simplu declanşează reacţii emoţionale şi devin un fel de capcane intelectuale prin întrebările pe care sunt îndemnat, foarte subtil, să mi le pun, privindu-le. Întrebări în aparenţă simple, dar cu o nevoie organică de găsire a răspunsurilor. Şi, hai să fim sinceri! Nimic mai simplu decât întrebări de genul: de unde venim, pentru ce existăm, sau unde ne ducem după… Da, foarte simple, numai că, oamenii, cam de pe la începutul istoriei lor, caută răspunsuri la aceste întrebări, iar căutările par încă departe, foarte departe, de lămuririle dorite…

Ilana Hida s-a născut la 20 septembrie 1922, într-o familie evreiască nu prea înstărită din Cluj. Tatăl ei era croitor şi a luptat în armata austro-ungară, fiind rănit grav pe frontul rusesc.

În primăvara lui 1944 a fost deportată la Auschwitz împreună cu familia. A trecut prin mai multe lagăre naziste, dar a reuşit să supravieţuiască. Singura din familia ei. După război a trăit o vreme în Bucureşti, în anii 1970 stabilindu-se în Israel. Urmează transcrierea amintirilor ei despre ghetou şi sosirea la Auschwitz, aşa cum le-a relatat în 1986, fiului ei George Hida, care le-a înregistrat şi le pune la dispoziţia cititorului, la câţiva ani după stingerea din viaţă a Ilanei Hida. În numărul de astăzi publicăm partea a treia a memoriilor, despre primele zile la Auschwitz

Pedepsele “aspre” : efecte colaterale ale recentelor dezordini din Anglia

Drumul mierii era deseori într-o canistră adusă cu trenul de unchiul meu, pasionat apicultor. Om, albine, flori, regine, chiar şi trântori, ce-o mai fi fost nu ştiu, dar din toată combinaţia asta aurul polenului de abia se scurgea în borcanele pregătite din timp.

Recent am primit o carte nouă a scriitorului Harry Ross. Ne-am obișnuit cu cărțile lui, în proză și în versuri, ne delectăm cu ele, ne bucurăm de prolificitatea acestui scriitor evreu transilvănean, stabilit la Naharya, devenit scriitor israelian de limba română. Personal, mă bucur totdeauna să-l felicit la apariția unei cărți noi. De data aceasta simt nevoia să-l felicit o dată în plus. Pentru că este o carte deosebită, specială atât prin subiectul, cât și prin forma ei. Mă refer la volumul ”Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert; mărturiile unui fost deportat la Auschwitz”, publicat de autor în mica sa editură particulară, Harris-Or, în orașul lui de reședință și domiciliu.

Retorica picanta a presedintelui României reuseste mereu sa atraga atentia opiniei publice de pe ambele maluri ale Prutului, alcatuind titlurile presei moldovenesti pentru o perioada indelungata de timp. Intr-o maniera relaxata, Traian Basescu a scanat situatia politica de la Chisinau, si a dat verdicte parcursului european al RM, cu atentie criticand actuala guvernare, in fata numerosilor tineri romani din diaspora, reuniti la scoala de vara de la Sulina.

Remarcabilă mi s-a părut istorioara povestită de Subicz István, cu privire la Winston Churchill, care, se spune, l-ar fi luat la întrebări pe ministrul culturii de ce a făcut economii la bugetul destinat culturii, într-un an de război. Ministrul a explicat că s-a simţit dator ca în vreme de război să diminueze cheltuielile pentru cultură, iar Churchill i-a replicat: Dacă nu facem cultură, pentru ce mai purtăm acest război?

Care este folosul pentru societate dacă un hoț care a furat apă minerală în valoare de 3,50 lire sterline este trimis pentru șase luni la închisoare, care potrivit unui ministru de interne de acum 20 ani, este un mod foarte costisitor de a face din niște oameni răi unii și mai răi?

Pe 13 Septembrie 2011 va avea loc la librăria Cărtureşti o lansare de carte: Amintiri din Şcoală – Promoţia Spiru 66. Personal regret două lucruri: că munca mea de profesor şi nou şef de catedră la o universitate din California, şi distanţa geografică, ce mi se pare a se lungi cu an ce trece, nu îmi vor permite să fiu acolo la acea dată, şi că lansarea este despre Promoţia 66 la Spiru, şi nu promoţia 65, din care am făcut eu parte.

Premierul britanic, David Cameron, a apărat sentințele aspre pronunțate de instanțele de judecată împotriva persoanelor implicate în tulburările urbane începute pe 7 august la Londra și extinse apoi în alte nouă centre urbane din Anglia.

Mai mulți inculpați au primit pedepse de închisoare pentru infracțiuni relativ minore, ceea ce a stârnit proteste din partea unor parteneri de guvernare ai premierului Cameron.

“Nicio frunză de măslin”, un volum de proză scurtă foarte recomandată de a fi citită ori de câte ori viaţa ţi se pare ternă, ne propune o serie de întâmplări din cele mai obişnuite, numai că autorul are marea calitate de a te face să te gândeşti de cel puţin două ori la cele povestite şi la înţelesurile lor profunde, transformând astfel lecturile acestea, aparent lejere, într-un fel de pilde cu nimic mai puţin înţelepte decât cele din texte devenite clasice. Pentru că, vom afla în ce fel un căţel cam deranjant poate deveni un factor de armonie socială, sau cum o fată total nepotrivită îţi poate schimba viaţa şi, sigur, nu în modul cel mai rău, cum un pian îţi dă peste cap toate planurile, cum o mătuşă care te chinuie toată viaţa cu spaimele ei paranoide te va răsplăti doar cu un surâs din eternitate, iar tu vei fi foarte mulţumit că ai făcut o faptă bună,…

Este sâmbătă la prânz, și călătoresc cu autobuzul 149 pe Tottenham High Road, în nordul Londrei. Trec de comisariatul de poliție, unde, după demonstrația de protest de săptămâna trecută împotriva împușcării mortale de către polițiști a lui Mark Duggan, au izbucnit tulburările de stradă care s-au extins la o parte a cartierelor capitalei și la alte mari orașe ale Angliei.

În acest album voi omite amănuntele pe care le-aţi putea citi în Wikipedia sau pe multele alte site-uri on-line despre Lipscani, Covaci sau strada Franceză. Asemeni vouă celor care-l răsfoiţi sper că rotiţele implicate în modernizarea infrastructurii Centrului Istoric se vor scutura de rugina nepăsării şi a superficialităţii oferind respectul cuvenit oraşului şi cetăţenilor săi.

Te-am trimis la şcoli.

Din întunericul nostru te-am împins la lumină.

Tu ai fi putut!

Accidental sau nu, dar vorbirea limbii ruse şi necunoaşterea celei de stat, conform Constituţiei – limba moldovenească, iar potrivit istoriei şi normelor ştiinţifice – limba română, devine o problemă agravantă, ce impune revizuirea relaţiilor inter-etnice şi a statutului limbii ruse într-o societate moldovenească divizată.

În istoria ştiinţei nu sunt puţine cazurile în care o invenţie este revendicată de mai multe persoane sau, după decesul acestora, este atribuită mai multor persoane, dând prilej unor controverse aprinse, adeseori fără finalitate. Cine este inventatorul radioului? Iată o întrebare care nu-şi poate afla un răspuns univoc şi categoric. Şi pentru ca răspunsul să fie şi mai dificil de găsit, au intervenit în disputa asupra persoanei care a dăruit omenirii epocala descoperire şi ingrediente naţionaliste, patriotarde, la care s-au adăugat de multe ori opinii exprimate cu mult aplomb de la înălţimea catedrelor şi a academiilor, dar care s-au vădit a fi deficitare la capitolul documentare.

Actualitatea Istoriei evreilor a lui Paul Johnson

Trecand direct de la colonialism la autoritarism, cetatenii statelor arabe nu au participat in trecut la procesul de guvernare. Diferiti presedinti, regi, sultani si emiri s-au perindat la putere fara sa fie „alesi” de un electorat reprezentativ. Autocrati militari precum Nasser si Sadat in Egipt, Gaddafi in Libia, Saddam in Irak, Saleh inYemen si Bashir in Siria au preluat puterea prin lovitura de stat. Opiniile, aspiratiile si preferintele populatiilor arabe au fost frecvent ignorate de guvernanti. In relatiile cu „supusii”, tiranii nealesi au fost opresivi, brutali si necrutatori cu oponentii regimului. Unii dictatori arabi au pactizat cu exponenti si servicii secrete din strainatate fara sa tina cont de interesele, nazuintele si preferintele publicului autohton.

Recentele evenimente tragice din Anglia au fost interpretate de unii „analişti politici” dintr-o perspectivă atât pe pretenţioasă, încât s-a ajuns să nu se mai vadă pădurea de uscături. Un exemplu concret îl constituie mult mediatizatul articol „The competing arguments used to explain the riots” , apărut în BBC News Magazine, care stabileşte limitele procustiene ale fărădelegilor din ultimele zile: nici mai mult, nici mai puţin de 10 (zece) au fost cauzele incendiilor, jafurilor, distrugerilor sălbatice şi tâlhăriilor la drumul mare.

Pe un fond de mostenire a modei defaimarii Americii criza mondiala incape tocmai excelent pe mana conspirationistilor, a detractorilor de tot felul si in speta extremistilor nu numai din Romania.

Nu propovaduiesc America, ci invit pe cei ce la un pahar de rachiu in birturile intestate de ‘politologi” ad hoc, dar si pe cei ce propaga in mass-media sa analizeze (daca nu sa rumege) emisiile de invective, de comentarii despre o tara pe care nu au vizitat-o, nu au vazut-o decat in poze sau in filme.

Am intrat în Mileniul III celebrând remarcabile cuceriri ale inteligenţei umane. Cercetarea ştiinţifică, aria mereu lărgită a cunoaşterii, gnosologia participă la o adevărată revoluţie. Descifrăm, tot mai profund, tainele Naturii. Decodăm cifruri ferecate milioane de ani, formule secrete ale creaţiei înseşi. Putem fi mândri de performanţele creierului uman.

Dar, ca sa nu uite nici un trecator prin Trafalgar Square, un ceas ne anunta zilele, orele si minutele pana la inceperea Olimpiadei.[

Va impartasesc o reteta de sezon.

Ilana Hida s-a născut la 20 septembrie 1922, într-o familie evreiască nu prea înstărită din Cluj. Tatăl ei era croitor şi a luptat în armata austro-ungară, fiind rănit grav pe frontul rusesc. În primăvara lui 1944 a fost deportată la Auschwitz împreună cu familia. A trecut prin mai multe lagăre naziste, dar a reuşit să supravieţuiască. Singura din familia ei. După război a trăit o vreme în Bucureşti, în anii 1970 stabilindu-se în Israel. Urmează transcrierea amintirilor ei despre ghetou şi sosirea la Auschwitz, aşa cum le-a relatat în 1986, fiului ei George Hida, care le-a înregistrat şi le pune la dispoziţia cititorului, la câţiva ani după stingerea din viaţă a Ilanei Hida

Prin pădurea de piatră

alunecă noaptea: un cal obosit

te uiţi şi nu crezi

nici când iarba

îi devine coamă strălucitoare

Intervalul cronologic jalonat de instituţionalizarea pluralismului confesional în cadrul lumii creştine, secondat de pluralismul politic al echilibrului de putere, de expansiunea colonială şi elanul economiei de schimb, este considerat drept geneza lumii moderne, atât din perspectiva oarecum mecanicistă a manualelor şcolare, cât şi în optica interpretărilor cercetării istorice de specialitate, mai tentată să jongleze cu perioade şi concepte şi să relativizeze diviziunile didactice. Dinamica mult accelerată a evenimentelor pune în umbră evoluţiile de profunzime care au conferit caracterul ireversibil schimbărilor ce au vizat ansamblul comportamentelor şi afilierilor individuale şi colective şi au adâncit faliile care separau diverse comunităţi şi regiuni, creind premisele unei competiţii pentru care globalizarea nu reprezintă decât un stagiu de evoluţie tranzitorie.

Cu toate ca erau multe alte animale mai spectaculoase, mai fioroase, deliciul plimbarii in Woburn il fac maimutele.

Poliția a adoptat tactici greșite în timpul recentelor tulburări de stradă din câteva mari orașe ale Angliei, a declarat prim ministrul britanic David Cameron.

Vorbind în fața Camerei Comunelor, rechemată în sesiune extraordinară, premierul Cameron a anunțat măsuri de combatere a violenței de tipul celei izbucnite în Londra la sfârșitul săptămânii trecute precum și măsuri de compensare a celor care au avut de suferit.

Noaptea de miercuri spre joi a fost cea mai calmă în marile orașe din Anglia de sâmbătă încoace de când au izbucnit tulburări stradale, soldate cu jafuri, incendieri și ciocniri între sute de persoane și poliție.

Joi, centrul atenției se mută în parlament, rechemat de urgență din vacanță pentru a dezbate convulsiile urbane și urmările lor.